1. Clasele de functionare ale amplificatoarelor auto (clasificarea este facuta in ordinea inventarii lor)

Clasa A: Amplificarea intregului semnal, fara impartirea in doua jumatati pozitive si negative, avand curent tot timpul. Design ineficient, dar capabil de distorsiuni foarte mici. Sunt folosite rar in masini datorita excesului de caldura si consumului de curent foarte mare tot timpul.

Clasa AB: Folosita in cele mai multe amplificatoare. Semnalul este impartit in doua, pozitiv si negativ, fiecare parte fiind trimisa unui circuit cu dispozitive separate de iesire sau cu dispozitive paralele pentru amplificare. Ambele parti lucreaza in tandem, iar cele doua jumatati sunt recombinate la iesire pentru a reconstrui intregul semnal. Aceasta tehnica creste puterea de iesire si imbunatateste eficienta amplificatorului, dar are tendinta de a creste distorsiunile (in mod special la nivele mici de iesire) datorita diferentelor minuscule la activarea si blocarea componentelor de iesire.

Clasa D: “D” NU vine de la “digital”, desi anumite amplificatoare de clasa D folosesc procesoare digitale interne. Denumit si PWM (modulare impulsurilor in durata) sau amplificator cu comutare. Etajul de intrare al amplificatorului converteste semnalul sinusoidal intr-o serie de semnale de durata diferita. Foarte eficient, deoarece dispozitivele de iesire sunt ori active, ori blocate, dar niciodata intre cele doua stari, asa cum se intampla in cazul clasei AB. Folosit in primul rand pentru amplificarea subwooferelor, unde este necesara o putere mare, nivelele de distorsiune putin ridicate sunt usor tolerate, si unde raspunsul in frecventa este limitat la frecvente joase.

Clasa T: Aceasta notare nu este o clasificare oficiala, dar este folosita de obicei cand se face referire la amplificatoare care folosesc un cip de tipTripath pentru a controla semnalul si functionarea sursei de alimentare. Acest tip de amplificator este de fapt unul de tip D, care poate fi folosit pentru operare in toata gama de frecvente, datorita posibilitatii sale de a duce zgomotul de comutatie dincolo de spectrul audio, schimband frecventa de operare a amplificatorului bazat pe frecventa de intrare a semnalului si schimbarile de amplitudine.

2. Egalizator de bass

Un filtru care permite ca o amplificare de pana la 18 dB sa fie aplicata unui semnal audio in gama de frecvente joase (tipic 35 – 45 Hz).

3. Conectare in punte

Conectarea in punte a unui amplificator combina puterea a doua canale intr-un singur canal. Legarea externa in punte permite ca doua amplificatoare separate sa combine puterile canalelor lor intr-un singur canal, permitand perechii sa controleze o sarcina comuna. Datorita acestei iesiri de putere mari, legarea in punte este cel mai bun mod de a conecta un singur subwoofer.

4. Distorsiune

Orice deviere de la reproducerea clara a semnalului original. Include: zgomot, limitare si distorsiune armonica.

Un tip de distorsiune in care sunt adaugate sunete sau vibratii armonice sunetului original la reproducerea unui ton fundamental, care nu erau prezente in semnalul original.

6. THD ( Distorsiune Armonica Totala)

THD este o masura despre cat de mult un dispozitiv audio dat distorsioneaza un semnal prin evaluarea tuturor armonicilor adaugate sau a altor sunete. Coeficientele THD sub aproximativ 1% nu pot fi auzite de majoritatea oamenilor.

7. Zgomot

Un tip de distorsiune cauzat de adaugarea unui sunet strain pe calea de semnal. Poate fi cauzat de componentele interne de calitate slaba, impulsuri de comutare din sursa de alimentare transmise pe calea semnalului audio, sau introduse in amplificator de circuite electrice din vehicul.

8. Limitare

Un semnal generat de un amplificator care este ori sup rasolicitat, ori subalimentat fata de amplitudinea semnalului care ar trebui generat. Un semnal limitat este unul la care varfurile usor rotunjite si formele semnalului audio sunt decupate sau limitate. Aceasta rezulta din amplitudinea semnalului care depaseste limitele tensiunii de alimentare. In prima poza puteti vedea un semnal normal, nelimitat si nedistorsionat. A doua poza indica o limitare completa, cu o distorsionare secundara formata de componentele supraincarcate ce comuta de la semnalul pozitiv la cel negativ, si cateva spike-uri suplimentare in timpul perioadei de limitare. Uimitor, dar anumiti clienti isi vor tortura echipamentele, in ciuda faptului ca suna oribil, cauzand defectarea difuzoarelor, a subwooferelor sau amplificatoarelor pe care le utilizeaza. A teria poza indica o iesire stereo cu canalul de sus aratand portiuni de semnal limitat, vizibil acolo unde apar liniile scurte orizontale la capetele semnalelor mai mari, iar canalul inferior aratand normal, producandu-se un semnal muzical nelimitat.

9. Raport semnal – zgomot

O masura a nivelului zgomotului dintr-un dispozitiv in comparatie cu nivelul semnalului. Un numar mai mare indica o diferenta mare, ceea ce este mai bine. In termeni tehnici, este raportul, exprimat in dB, dintre puterea semnalului intr-un punct de referinta dintr-un circuit, si zgomotul care ar exista daca semnalul ar fi eliminat. Raportul maxim semnal-zgomot (echivalent al gamei dinamice) al unui aparat dat poate fi vazut ca o masura a fidelitatii utile. Acest raport inseamna cat de mult zgomot absolut poate sa produca, comparativ cu cea mai mare tensiune a semnalului ce poate trece fara distorsiune.

dute la Pagina 1 | 2